este o manieră aparte, neobișnuită de cunoaștere de sine - atât pentru cel care leagă cât și pentru cel care este legat, într-un dans al simțurilor în care estetica și emoția se întrepătrund. Și fiindcă viața mi-a dăruit această cunoaștere - Nawa Shibari/ Kinbaku, este de datoria mea să o dau mai departe celor ce au nevoie de ea. 

Documentată de prin 1600, arta japoneză a legării cu frânghia a fost la început doar o manieră utilă și rapidă de a lega prizonierii, numită Hojōjutsu, utilizată în special în armată. 

Itō Seiu, considerat a fi părintele Kinbaku ("a lega strâns"), a fost un pictor care a contribuit la popularizarea acestei arte în Japonia, mai ales în anii '50. 

Dincolo de aspectele funționale de la începuturile acestei discipline, partea estetică - de o importanță covârșitoare în toate artele din Japonia -  a început să se manifeste prin maniera în care erau făcute nodurile și prin poziția în care ajungea persoana care era legată, asimetria fiind adesea încurajată.

Călătoria, maniera în care are loc procesul de a lega o persoană, este la fel de importantă ca rezultatul obținut, uneori chiar mai importantă, iar atenția dată detaliilor este semnificativă.

Indiferent dacă are ca scop relaxarea, călătoria interioară, autodescoperirea sau se dorește a fi un preludiu erotic, Nawa Shibari capătă noi și noi valențe în funcție de persoana care leagă și cea care este legată, unite de un act unic, irepetabil.  

Mai jos puteți vedea câteva din lucrările realizate de Alexandru de-a lungul timpului. Atât fotografiile cât și legătura sunt executate de autor.

Uneori nu înțelegem libertatea decât atunci când suntem înlănțuiți. 

Adesea nu putem să călătorim în interior fără a renunța la controlul corpului.