Trezirea începe atunci când realizezi că nimic nu are sens și nu știi încotro s-o apuci.

G. I. Gurdjieff

choose your image

Trăim într-o lume din ce în ce mai agitată; trebuie să facem din ce în ce mai multe lucruri, de preferință în același timp. Încetul cu încetul, tindem să devenim mici roboți care, cel mai adesea, sunt recompensați cu atât mai mult cu cât pot face mai mult și mai repede.

“Viața este o alergare spre moarte.” zicea Dante acum câteva sute de ani; însă maratonul la care participăm în ultima vreme aproape că întrece orice măsură.

Pierduți în acest haos cotidian, momentele de liniște, în care ajungem să petrecem un pic de timp cu noi înșine, sunt din ce în ce mai rare. Cu toate acestea, ele apar din când în când și pot fi aprofundate, mai ales cu ajutorul exercițiilor corespunzătoare.

Vom câștiga în acest fel prima noastră dimensiune personală: propria noastră ființă, așa cum este ea, cu tot amalgamul de stări interioare diverse, adesea contradictorii, generând tot felul de manifestări exterioare.

Căpătând un pic mai multă atenție pentru noi înșine, vom putea, cu timpul, să acordăm câte puțin din această atenție și unei alte persoane, să mai vedem și nevoile celuilalt, nu numai pe ale noastre; într-un cuvânt, să conștientizăm relațiile cu cei din jurul nostru; și iată: am devenit bidimensionali, iar imaginea difuză de până acum începe să capete claritate.

Dar în viață, ca și în evoluția spirituală, acesta nu este decât începutul unui lung proces de educație.

Dacă și tu simți măcar o parte din lucrurile de mai jos,
atunci poate ar fi bine
să ne cunoaștem.

Indiferent cât succes ai pe plan social sau în carieră, ceva lipsește.
Nimic nu are sens deși totul pare că merge bine.
Îți dorești să înțelegi de ce viața e așa cum este. 
Simți că poți deveni mai mult. 

Alexandru Eugen Cristea

Sunt trainer al Solmancers Institute, editor al colecției The Force of Gurdjieff, membru fondator al Institutului Gurdjieff din România, autor a zece cărți de spiritualitate și coaching la nivel internațional și organizator al multor evenimente de gen, în special cu și despre învățătura lui Gurdjieff.

Recent am contribuit la restabilirea notorietății Tarotului, fiind co-autor al lucrării Tarot Restitutio.

Gurdjieff

Cunoscut al lui Brancuși, misticul de origine ruso-armeană G. I. Gurdjieff este una dintre cele mai importante figuri ale secolului trecut, ideile sale - alături de muzica și dansurile transmise - influențând numeroase personalități cheie ale lumii. 

Aproape necunoscută și neexplicat pe larg publicului din România, moștenirea lui spirituală are în prezent un impact larg și puternic la nivel mondial, învățătura lui și dimensiunea sa luminoasă devenind în ultima sută de ani un fenomen mondial care modeleaza conștiența și spiritualitatea planetară de astăzi.

Tarot

Dupa mai bine de zece ani de cercetări, Adrian Mirel Petrariu, Ph. D., Alexandru Eugen Cristea și grupul Solmancers vă prezintă o perspectivă nouă, autentică, la zi, despre simbolurile cărților de Tarot și cum pot fi acestea folosite pentru a înțelege mai bine lumea în care trăim.

Dincolo de interpretările viciate de darul ghicitului și de o psihologie redundantă, arcanele de Tarot ne transmit o cunoștere străveche despre om și univers, ale cărei principii se regăsesc în nenumărate discipline din sfera cotidiană. Tarot Restitutio este numele cărții.

Vrei să știi mai multe? Hai să lucrăm împreună!

Mă poți contacta la: eugen.a.cristea@gmail.com

Atunci când vorbim despre evoluţie, avem în vedere trei aspecte, trei lucruri care vor evolua:

- conştienţa

voinţa

abilitatea de a face

Să le luăm pe rând.


Dezvoltarea conştienţei presupune să ajungi să fii mai conştient de ce se petrece în tine, şi de ce se petrece în jurul tau (oameni, situaţii, natură, etc).

Când vorbim de a fi conştient de lucruri din tine, înseamnă să fii conştient de părţile din tine, de caracteristicile fiecăreia. În loc să fie acolo o singură parte (să fie vizibilă o singură parte) într-un anumit moment, vor fi mai multe, în acelaşi moment; să „recepţionezi” în acelaşi timp gânduri, emoții şi senzaţii.

Acest lucru presupune că este o diferenţă între tine şi părţile tale.

Adesea, este doar o mică „rămaşiţă” care „vede” ce se întâmplă, care realizează că se întamplă anumite lucruri. O ramaşiţă pe care poate nici nu o etichetezi la început cu denumirea de tine, dar care poate deveni.

De foarte multe ori, această ramaşiţă nu există. Când există însă, poate creşte. Când nu mai există, nu mai creşte. Cu cât există mai des, cu atât va creşte mai des.


Dezvoltarea voinţei presupune să ajungi să ai o voinţă destul de puternică, astfel încât să „supui” orice parte din tine cu ea. Fiindcă voinţa nu ţine de nici o parte, ci de tine, de adevărata natură. De asemenea o voinţă destul de puternică pentru a face faţă efectelor stimulilor din exterior.


Dezvoltarea abilităţii de a face: în momentul în care eşti destul de conştient să ştii ce să faci, şi ai destulă voinţă pentru a te pune în mişcare, în ciuda părţilor care sunt la putere, sau a stimulilor exteriori, atunci apare necesitatea unei abilităţi de a face.

Nu e destul să-ţi dai seama că eşti în pericol, şi să vrei să fugi, trebuie să o şi poţi face, trebuie ca muşchii să lucreze, să fie dezvoltaţi, să poată susţine alergarea, etc. 

Presupune abilitatea de a ne folosi, în acealşi timp, raţiunea, emoțiile şi percepţiile/ corpul.

Copyright © Alexandru Eugen Cristea.  All Rights Reserved.

Page Created with OptimizePress